Fundamentele Dreptului Civil: Raportul Juridic și Statutul Persoanelor Fizice și Juridice

Biletul 1

Subiectul 1. Raportul juridic civil – privire generală

1.1. Definiția și caracterele raportului juridic civil

Raportul juridic civil este o relație socială, patrimonială sau nepatrimonială, reglementată de normele dreptului civil, în care părțile apar ca titulari de drepturi și obligații subiective. Caracterele sale specifice sunt:

• Caracterul social: se stabilește exclusiv între oameni, priviți individual sau grupați în colective;
• Caracterul volițional: exprimă voința statului (prin norma de drept) și, de regulă, voința părților care participă la raport;
• Poziția de egalitate juridică a părților: în dreptul civil nu există subordonare între părți, spre deosebire de raporturile de drept public.

1.2. Structura raportului juridic civil

Structura cuprinde trei elemente constitutive obligatorii:

• Subiecții: Persoanele fizice sau persoanele juridice între care se stabilește raportul respectiv.
• Conținutul: Reprezintă totalitatea drepturilor subiective civile și a obligațiilor corelate care aparțin părților.
• Obiectul: Constă în conduita părților (acțiunea sau inacțiunea) îndreptată către anumite bunuri sau valori nepatrimoniale.

1.3. Soluționarea speței: Lipsa egalității juridice într-un contract

Soluție: Dacă o autoritate publică încheie un contract de locațiune (chirie) pentru un imobil cu un particular, dar impune clauze unilaterale prin abuz de putere publică, raportul își pierde caracterul civil. Pentru a rămâne un raport juridic civil, autoritatea trebuie să acționeze de pe poziții de egalitate juridică deplină, fără a folosi prerogativele de putere publică. În caz contrar, actul poate fi contestat în contencios administrativ sau civil pentru nerespectarea egalității de tratament contractuale.

Subiectul 2. Capacitatea de folosință a persoanei fizice

2.1. Noțiunea, caracterele și începutul capacității de folosință

Capacitatea de folosință reprezintă aptitudinea generală și abstractă a omului de a avea drepturi și obligații civile. Caracterele sale sunt: legalitatea, generalitatea, inalienabilitatea, intangibilitatea și egalitatea.

Aceasta începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia. Drepturile copilului sunt recunoscute din momentul concepțiunii, însă numai dacă acesta se naște viu (conform principiului infans conceptus pro nato habetur, quoties de commodis ejus agitur).

2.2. Conținutul și îngrădirile capacității de folosință

Conținutul cuprinde totalitatea drepturilor patrimoniale și nepatrimoniale recunoscute de lege. Îngrădirile pot fi stabilite exclusiv prin lege și au un caracter excepțional. Exemple de îngrădiri includ:

• Interdicția de a cumpăra anumite bunuri aflate în litigiu de către judecători, procurori sau avocați;
• Decăderea din drepturile părintești ca sancțiune civilă.

2.3. Soluționarea speței: Drepturile copilului conceput

Soluție: Un copil născut la 8 luni după decesul tatălui său are dreptul deplin de a-l moșteni pe acesta. Legea civilă din Republica Moldova protejează drepturile succesorale ale copilului conceput înainte de deschiderea moștenirii, condiția unică fiind ca acesta să se nască viu. Cota sa succesorală va fi calculată în mod egal cu ceilalți moștenitori de primă clasă.

Biletul 2

Subiectul 1. Capacitatea de exercițiu a persoanei fizice

1.1. Noțiunea și formele capacității de exercițiu

Capacitatea de exercițiu este aptitudinea persoanei de a dobândi și de a exercita prin faptă proprie drepturi civile, de a-și asuma obligații civile și de a le executa. Formele acesteia sunt:

• Lipsa capacității de exercițiu: pentru minorii cu vârsta de până la 14 ani;
• Capacitatea de exercițiu restrânsă: pentru minorii între 14 și 18 ani;
• Capacitatea de exercițiu deplină: se dobândește la împlinirea vârstei de 18 ani, prin emancipare sau prin căsătorie înainte de 18 ani.

1.2. Regulile privind minorii cu vârsta între 14 și 18 ani

Acești minori încheie acte juridice cu încuviințarea prealabilă a părinților sau a tutorilor. Totuși, ei pot exercita singuri următoarele drepturi:

• Dispunerea de bursa sau de veniturile proprii;
• Efectuarea de depozite bancare;
• Încheierea actelor juridice mărunte de curent (tranzacții zilnice de mică valoare).

1.3. Soluționarea speței: Act încheiat de un minor de 15 ani fără acord

Soluție: Dacă un minor de 15 ani vinde un bun de valoare (de exemplu, un laptop) fără acordul părinților, actul este lovit de nulitate relativă. Părinții pot introduce în instanță o acțiune în anularea contractului de vânzare-cumpărare. În urma anulării, cumpărătorul va fi obligat să restituie laptopul, iar minorul (prin reprezentanții legali) va restitui prețul primit.

Subiectul 2. Emanciparea persoanei fizice

2.1. Noțiunea și temeiurile emancipării

Emanciparea reprezintă acordarea capacității de exercițiu depline unui minor care a împlinit vârsta de 16 ani. Temeiurile legale pentru emancipare sunt:

• Minorul lucrează în baza unui contract de muncă;
• Minorul practică activitate de întreprinzător, cu acordul părinților sau al reprezentanților legali.

2.2. Procedura de acordare a emancipării

Emanciparea se acordă prin decizia autorității de tutelă și curatelă, cu acordul ambilor părinți. În cazul în care nu există acordul părinților, emanciparea se poate pronunța exclusiv de către instanța de judecată, la cererea minorului.

2.3. Soluționarea speței: Anularea emancipării din cauza pierderii locului de muncă

Soluție: Dacă un minor a fost emancipat legal la vârsta de 16 ani deoarece era angajat, iar ulterior este concediat sau își pierde locul de muncă, emanciparea NU se anulează. Odată dobândită, capacitatea de exercițiu deplină prin emancipare este ireversibilă și nu depinde de menținerea ulterioară a condițiilor care au generat-o.

Biletul 3

Subiectul 1. Persoana juridică – concept și elemente constitutive

1.1. Definiția și caracterele persoanei juridice

Persoana juridică este organizația care are un patrimoniu distinct, răspunde pentru obligațiile sale cu acest patrimoniu, poate dobândi și exercita în nume propriu drepturi patrimoniale și personale nepatrimoniale, și poate avea calitatea de reclamant sau pârât în instanța de judecată. Caracterele sale sunt:

• Independență juridică;
• Răspundere patrimonială proprie;
• Scop determinat și licit.

1.2. Clasificarea persoanelor juridice

Persoanele juridice se clasifică în:

• După regimul juridic: persoane juridice de drept public (statul, unitățile administrativ-teritoriale) și de drept privat (societăți comerciale, asociații, fundații).
• După scopul urmărit: comerciale (cu scop lucrativ/profit) și necomerciale (fără scop lucrativ).

1.3. Soluționarea speței: Confuzia de patrimoniu

Soluție: Fondatorul unui SRL nu poate folosi contul bancar al firmei pentru cheltuieli personale, deoarece persoana juridică are un patrimoniu complet separat de cel al membrilor săi. Creditorii SRL-ului pot urmări doar bunurile firmei, iar creditorii personali ai fondatorului pot urmări doar părțile sociale deținute de acesta în firmă, nu bunurile directe aflate în proprietatea SRL-ului.

Subiectul 2. Înființarea și înregistrarea persoanelor juridice

2.1. Modurile de înființare a persoanelor juridice

Persoanele juridice se pot înființa prin următoarele modalități:

• Modul normativ: prin efectul legii sau prin actul unei autorități publice;
• Modul fuzionării/reorganizării: prin comasare, divizare sau transformare;
• Modul asociativ: prin actul de constituire semnat de fondatori (de exemplu, statutul sau contractul de constituire).

2.2. Importanța înregistrării de stat

Înregistrarea de stat este actul constitutiv de drepturi prin care persoana juridică dobândește personalitate juridică (capacitate de folosință și de exercițiu). În Republica Moldova, înregistrarea se efectuează la Agenția Servicii Publice (ASP). Înainte de acest moment, organizația nu există ca subiect de drept civil și nu are dreptul de a încheia acte juridice în nume propriu.

2.3. Soluționarea speței: Contract încheiat înainte de înregistrare

Soluție: Un contract semnat în numele unui SRL înainte ca firma să fie înregistrată la ASP nu angajează persoana juridică, deoarece aceasta nu are încă existență legală. Răspunderea pentru obligațiile asumate va fi una personală și solidară a persoanelor care au acționat în numele firmei, cu excepția cazului în care SRL-ul, după înregistrare, preia în mod expres și aprobă contractul respectiv prin organele sale de conducere.